Anul de gratie 2012, an electoral, an de mari sperante si asteptari pentru toata lumea gasca politica de la putere sau din opozitie. Cine va fi din toamna la conducerea Ploiestiului pentru urmatorii patru ani, patru ani fructosi in “proiecte” si “dezvoltari”?
Nu stiu cum sa spun mai bine, din pacate sau din fericire, locuiesc aici, in orasul asta pe care il mirosi cand te apropii la 15 – 20 kilometri de el, oras muncitoresc, vechi, cu bunele si cu relele lui. Se tot repara, se tot carpeste prin el, de construit nu mai construieste nimeni de foarte multi ani.
Banii se duc pe dezapeziri care nu se fac sau pe decoratiuni de iarna somptoase. In primavara asta e tot un iures prin cartiere: se scot sau nu borduri, se razuie asfaltul vechi, se toarna altul. De cele mai multe ori bordurile vechi raman, acoperite de bitum, urmeaza cu siguranta o noua campanie. O parte din spatiile verzi dintre blocuri au disparut, inlocuite de asa numitele parcari ecologice, acei “biscuiti” de ciment printre care va creste sezonul urmator iarba. Nimic de zis, oricum masinile parcau de foarte multi ani pe pamantul gol. Nici parcul Bucov nu a scapat de furia constructorilor, utilajele lucrau de zor chiar si astazi, in ajun de vacanta de 1 Mai. Bine sau prost, cine poate stii, se merge cu siguranta pe romanescul principiu “multi vad, putini cunosc”. Atata doar ca aleile proaspat turnate tin apa la prima ploaie.
Nedumeririle mele?
De ce tocmai acum, la cateva saptamani inainte de alegeri se intampla toata povestea asta? Sa nu mi-o spuneti pe aia cu “asa era in planul de guvernare al orasului” sau “nu a fost buget” ca nu va cred.
De ce onor Primaria nu angajeaza planificatori-profesionisti? Da’ de aia adevarati, profi profi, nu pe motive politice si cu facultate la Spiru Haret. Nu ca n-ar avea ce face, doar ca s-ar evita situatii ca cea intamplata in str. Marasesti cand toamna s-au schimbat conductele de gaze, dar refacerea carosabilului s-a facut in primavara, ca pe multe alte strazi din urbe. 
Stati linistiti, sunt intrebari retorice, nu sunt asa de naiv ca voi primi raspuns vreodata. Sau cel mult acela clasic: “Pentru ca pot!”.
Sursa foto.
